PROPRIUL DECES

sandu, Chisinau

Au început… au început jocurile-n gând, ating cu mâna părul cărunt… un tânăr cărunt… - am îmbătrânit bătut de vânt. Sentimentele-n suflet purtate rupte acum în jumătate s-au împrăștiat pe sol au țesut un covor. Au început… au început să-mi joace gândurile, încruntate pe față ridurile… un tânăr cu riduri… - am îmbătrânit printre ziduri. Într-o logică absurdă gândirea-mi ca o pană udă a rămas la pământ distrusă de al tău cuvânt. Au început… au început bătăi în piept, secundele se duc și nu mai pot să aștept… un tânăr fără timp… - pe o secundă de plăcere am dat viața în schimb. Mă sting cu fiecare minut, mă întreb, tu ce ai fi făcut, de erai în locul meu? dar să îmi imaginez îmi este greu. Au început… au început respirații tăcute, și bătăi de inimă mute… un tânăr stins… - chipul îmi este nins. Fără glas, fără puls, din mine ultimul cuvânt am smuls ca să strig numele tău, dar vocea-mi sa pierdut în ecou…